În literatură se pot întâlni informații, care menționează că prin acoperiș se pierd între 10 și 25% din căldura din întreaga clădire. După cum se vede, aceasta este o parte considerabilă, pentru care trebuie să plătim.
Această problemă este cunoscută de multă vreme. Atât Polonia, cât și alte țări încearcă să o rezolve, introducând prevederi noi și tot mai riguroase legate de căptușeala clădirilor. În Polonia, această obligație este impusă investitorilor de Ordinul Ministrului Infrastructurii din data 12 aprilie 2002 privind condițiile tehnice, pe care trebuie să le îndeplinească clădirile și amplasarea acestora (M.O. nr. 75, poz. 690 cu mod. ult.) în anexa nr. 2 „Cerințe de izolare termică și alte cerințe legate de economisirea energiei”.
De la 1 ianuarie 2017, acest ordin a introdus cerința ca „(...) valorile coeficientului de transfer termic Uc al pereților, acoperișulor, plafoanelor și plafoanelor de acoperiș pentru toate tipurile de clădiri, luând în considerare corecțiile datorate golurilor de aer din stratul de izolație, racordurile mecanice care trec prin stratul de izolație și precipitațiile pe acoperișul cu așezarea inversă a straturilor, calculate conform Normelor Poloneze privind calcularea rezistenței termice și a coeficientului de transfer termic (…)", pentru încperile încălzite nu pot depăși 0,18 [W/m2K] și din 2021 0,15 [W/m2K] (din 2019 pentru clădirile autorităților publice și care reprezintă proprietatea acestora).
Această valoare (U [W1/m2K]) exprimă cantitatea de căldură (lucru mecanic, energie) [J], care „se pierde” prin fiecare metru pătrat [m2] de ex. pereții (plafonului) în timpul de 1 secundă [s] și la o diferență de temperaturi pe ambele părți ale peretelui (plafonului) în valoare de 1 grad [K].
Ce înseamnă pentru utilizarea uzuală a clădirilor coeficientul de transfer termic U?
Cu cât acesta este mai mare, cu atât mai multă căldură se pierde din clădiri, adică suportăm costuri mai mari legate de încălzire, ce în consecință duce la cheltuieli mai mari, dar influențează și rezultatele auditului energetic al clădirii (în cazul în care pentru încălzirea clădirilor folosim de ex. încălzire electrică, cu gaz, cu cărbuni...).
Poate părea că 1 W nu înseamnă mult, însă dacă se ia în considerare suprafața întregii bariere (acoperișului) adeseori de 100 și mai mulți m2 și diferența de temperatură în interior (de ex. 20°C) și în exteriorul clădirii de ex. -15°C, această diferență ajunge la 35°C. Pe toată perioada încălzirii, acest lucru generează sume importante.
Termoizolația acoperișului - ce material alegem?
În prezent, tehnologiile permit utilizarea unor diverse materiale pentru căptușirea pereților sau pentru izolarea acoperișurilor clădirilor. Cel mai popular material rămâne în continuare vata minerală care, datorită proprietăților sale, se pretează excelent pentru căptușeli. Acest material are proprietăți bune acustice și de rezistență la foc.
Ce este vata minerală?
În realitate, se pot diferenția două tipuri de vată minerală: din rocă sau sticlă. Ambele materiale au caracteristici foarte similare. Prin ce se diferențiază între ele aceste produse?
Diferența principală este materialul, din care este obținută vata respectivă.
- Vata din rocă apare în urma topirii materialului din rocă, de ex. bazalt, gabro, dolomit sau material provenit din reciclare – brichete minerale. Aceste materii prime sunt topite la temperaturi înalte și se obțin din ele „fibre” care, prin prelucrare tehnologică ulterioară, se lipesc cu o rășină specială și se formează produse concrete, de ex. plăci, covorașe, izolații sau se produc bucățele de vată individuală denumite granule. În plăci și covorașe, fibrele sunt de obicei dispersate. Doar în vata lamelară sunt direcționate perpendicular cu suprafața plăcilor, care pot fi îmbinate în fabrică cu carton asfaltat pe bază.
- Vata de sticlă Se produce în mod similar cu vata din rocă. Materialele de bază sunt nisipul de cuarț și deșeuri de sticlă mărunțită, provenite din reciclare. Procesul de producție este foarte asemănător. Din aceasta se produc plăci și covorașe.
Ambele tipuri de vată minerală au proprietăți similare de izolare termică. Diferă însă prin densitate (greutate) – vata de sticlă este mai ușoară, dar și prin rezistența la foc (în acest caz vata din rocă are rezultate mai bune).
Dacă ne-am decis deja pentru vata minerală potrivită pentru noi, trebuie să o alegem prin prisma izolării termice, astfel încât să îndeplinească prevederile legale actuale. Când căutăm informații despre materialele de căptușeală întâlnim informația că, de ex. vata respectivă are coeficientul de conductivitate termică λ=0,040 [W/mK] sau rezistența termică R=2,50 [m2K/W]. În ordin a fost însă stabilit coeficientul de transfer termic U.
Toți acești parametri sunt interconectați. Rezistența termică (R) este pur și simplu inversul coeficientului de transfer termic (U) – R=1/U.
Și în cazul în care cunoaștem doar coeficientul de conductivitate termică (λ) se poate calcula coeficientul de transfer (U). Pentru asta avem nevoie suplimentar de grosimea materialului respectiv (d) și coeficienții de penetrare a căldurii din exterior și interior (ai, ae) (denumiți și rezistențe unitare de primire a căldurii - RSi, RSe).
U=1/(Rsi+d/λ+Rse) [W/m2K].
Cel mai simplu, cu cât lambda (λ) este mai mic, cu atât materialul este mai cald – cu menținerea grosimii materialului.
Trebuie însă reținut că nu doar vata influențează coeficientul de transfer termic, ci toate straturile acoperișului, de ex. plăcile de gips-carton, cu care se finisează adesea mansarda sau ventilația sub țigla metalică sau ceramică.
Elementele de bază ale structurii acoperișului
Fiecare acoperiș este compus din:
- structura portantă (căpriorii acoperișului),
- suportul de rigidizare și susținere (șipci, contrașipci) denumite uneori și grătar,
- învelitori (țigla, tabla, șindrila),
- dispozitive pentru evacuarea apei (jgheaburi, țevi de evacuare, accesorii coșuri de fum, coșuri, etc.)
precum și de căptușeală, folie etanșă la aburi din interiorul clădirii și folie cu permeabilitate ridicată la aburi denumită și folie de acoperire primară sau folie cu permeabilitate redusă la aburi așezată pe partea învelitorii de acoperiș.
Pentru a ne putea bucura în întregime de casa noastră, toate aceste elemente ale acoperișului trebuie executate cu atenție și fără greșeli. Acestea influențează izolarea eficientă a structurilor de acoperiș. Să reținem de asemenea că nu merită să facem economii nici la materiale și nici la execuție, deoarece acoperișul, la fel ca toată clădirea, ne va servi timp de mulți ani de zile.
Mai jos vă prezentăm câteva dintre cele mai frecvente greșeli, pe care le întâlnim.
Greșeli tipice la așezarea acoperișului și la învelirea acestuia cu țiglă metalică
Efectele unui acoperiș prost executat pot fi deplorabile. Lucrările planificate și executate necorespunzător pot nu doar să crească mult costurile de execuție a acoperișului, ci și să ducă la înrăutățirea stării tehnice a clădirii. Ce greșeli sunt făcute cel mai des de învelitorii de case la așezarea țiglei metalice?
Șipci dispuse necorespunzător
Se întâmplă ca învelitorul de case să măsoare prost acoperișul. Efectul acestui lucru este dispunerea necorespunzătoare a șipcilor și contrașipcilor. Acestea trebuie dispuse paralel cu căpriorii, iar perpendicular față de aceștia se bat șipcile. Aceste elemente din lemn reprezintă suportul pentru țigla metalică.
Dacă învelitorul de case pe care l-am angajat face o greșeală și dispune șipcile necorespunzător, reparația îi va ocupa între câteva și câteva zeci de ore. Pentru a evita acest lucru, acoperișul trebuie măsurat exact și trebuie planificată dispunerea șipcilor luând în considerare tipul de țiglă metalică, pe care a achiziționat-o investitorul.
Greșeli efectuate în timpul pregătirii scheletului
În lista de greșeli, pe care le poate face învelitorul de case, trebuie adăugate și alte greșeli legate de așezarea scheletului. Aceasta este o chestiune nu doar de măsurare exactă, ci și de alegere corespunzătoare a materialului. Să reținem că scheletul poate fi pregătit exclusiv din lemn uscat. Aceasta este baza unui acoperiș care funcționează bine - nu putem permite să fie așezat din scânduri care au vicii precum denivelări sau curburi. De asemenea, economiile de soluții pentru lemn pot aduce efecte deplorabile. Dacă șipcile și contrașipcile trebuie să ne servească timp de mai mulți ani, trebuie să fie bine protejate de umezeală.
Folie de acoperiș așezată prost
Folia de acoperiș așezată prost este o greșeală mult mai importantă, care poate duce la neetanșeități. Folia de acoperiș are ca sarcină izolarea întregii structuri a acoperișului, pentru ca în clădire să nu pătrundă apa și umezeala.
Să acordăm o atenție deosebită acestei etape a lucrărilor: folia trebuie așezată uniform, fără fante între benzile și straturile ei particulare. De asemenea, așezarea pe acoperiș a unei folii rupte sau tăiate și neprotejarea acesteia sunt greșeli grave. Dacă învelitorul de case va folosi benzi corectoare speciale, folia ne va servi mulți ani de zile. Să nu folosim pentru repararea ei bandă adezivă obișnuită.
Membrana trebuie acoperită rapid cu țiglă metalică. Folia de acoperire primară nu poate fi expusă mult timp la acțiunea radiațiilor UV, deoarece își pierde proprietățile și nu va proteja de pătrunderea apei în izolație. Trebuie de asemenea pus un tavan fals, deoarece radiațiile UV reflectate din sol dăunează foliei.
Un acoperiș neetanș poate cauza umezirea mansardei, iar de aici este o cale scurtă până la dezvoltarea mucegaiurilor și ciupercilor pe pereți și plafoane. În plus, trebuie să aveți grijă să asigurați ventilația corespunzătoare a versantului de acoperiș, pentru a asigura circulația aerului și implicit eliminarea vaporilor de apă de pe folia de acoperire primară. Lipsa ventilației și neetanșeitățile pot cauza apariția ciupercilor și mucegaiurilor, iar acest lucru poate duce la distrugerea materialelor care formează toate straturile izolatoare ale mansardei.
Prelucrarea coșului de fum
Coșul de fum este elementul care întretaie oarecum acoperișul, iar locurile în care se îmbină cu versantul sunt în mod deosebit expuse la apariția neetanșeităților. Izolațiile acoperișurilor executate în acest loc trebuie urmărite îndeaproape. Prelucrarea prost executată va avea ca urmare scurgerea apei, ce va duce rapid la udarea termoizolației și a tuturor elementelor structurii acoperișului.Trebuie deci să folosim în aceste locuri benzi speciale de etanșare și profile din aluminiu care le presează de coș. Etanșarea astfel fixată protejează de pătrunderea unei cantități oricât de mici de apă.
Coșul de acoperiș
Numim coș de acoperiș locul concav de îmbinare a doi versanți de acoperiș. Acesta este elementul acoperișului care este expus în special la greșeșile fatale ale învelitorilor de case. Acest lucru este cauzat de însuși faptul că tocmai coșul „strânge” apa și zăpada de pe ambii versanți ai acoperișului. Greșeala efectuată cel mai adesea cu privire la coșul de acoperiș este prelucrarea insuficient de adâncă. Efectul acestui lucru este pătrunderea apei sub acoperiș. Această eroare se poate corecta relativ ușor prin îndoirea marginilor prelucrării în sus. O protecție suplimentară poate fi amplasarea unor garnituri speciale între prelucrare și învelitoare. Aici trebuie menționat că un coș executat incorect va urâți acoperișul, așa că merită să controlăm exact lucrările în această etapă.
Acestea sunt doar câteva din multele greșeli, pe care le poate face un învelitor de case. Să reținem așadar să căutăm un prestator recomandat, experimentat și să avem controlul asupra progresului lucrărilor. Doar atunci izolațiile executate ale structurii de acoperiș îndeplinesc funcțiile alocate lor. La fel de important este să investim în materiale de calitate ridicată și provenite de la un producător verificat. Doar acestea oferă garanția infailibilității.